De ce să uităm?
De ce să uităm ce a fost?
Pentru ce? Pentru că așa vor alții?
Considerați și voi că e mai bine?
Nu, eu vreau să-mi amintesc de toți,
De fiecare în parte.
De personalitatea lor, de gingășia lor,
De momentele frumoase petrecute alături de ei.
De cum erau ei.
Vouă chiar nu vă pasă?
Nu aveți pic de suflet?
Totuși au fost prietenii noștri.
Iar dacă vouă nu vă pasă,
Mie îmi pasă.
Se pare că sunt singurul căruia i-au mai rămas amintirile.
(Dragoș, dar și nouă ne-au rămas amintirile!)
.................................................
Astăzi se face o lună de când prietenii noștri au devenit îngeri
Și se uită de acolo, de sus, la noi.
Știți că aseară i-am visat?
Că ne bucuram cu toții.
Ce aș da ca visele să se împlinească,
Pur și simplu, așa, bătând din palme.
Mihai, Ana, Iulia?
Nu vă este dor?
Probabil așa a fost să fie,
Un accident stupid în care am pierdut cele mai bune suflete din trupa noastră,
Și în al treisprezelea ceas, vă rog, să nu-i uitați niciodată!