În tabără la UBB

21-31 august 2017

Aflasem de la colega mea, Ștefania, că dorește să participe la o tabără organizată de Universitatea "Babeș-Bolyai" la Baru Mare, vara aceasta. Pentru a intra în lista celor care doresc să meargă trebuia să scrii o piesă de teatru, să scrii un eseu cu tema "Ce înseamnă teatru?", sau o cronică a unei piese de teatru.

Am avut un noroc cât casa, fiindcă tocmai terminasem de scris piesa mea de teatru "Vasile Ispingescu". Așa că am trimis și eu, plus încă Oana, o colegă aparte, pasionată de scris, citit, care așterne pe orice foaie o adevărată poveste, indiferent de tema textului. O ajută foarte mult faptul că este foarte sensibilă, iar sensibilitatea creează o stare foarte specială și emoțională indiferent de context. Mă rog, a fost puțin neplăcut pentru mine fiindcă ele fuseseră alese, iar eu intrasem de lista de așteptare. Cine o fi inventat-o? Mă rog, după aceea mi-am dat seama că era singura mea șansă de a mai merge în tabără. Vă spun sincer, nu doresc nimănui să participe la o tabără, iar după aceea să se vadă pe lista de așteptare. TE FÂSTÂCEȘTI, ÎȚI RUPI HAINELE DE PE TINE, TE ROGI LA DUMNEZEU! Bineînțeles, doar dacă dorința de a merge este una mare. Într-un final agonizant, m-au sunat cei de la UBB și am fost selectat și eu datorită unei fete care nu răspunsese la telefon să confirme că va ajunge în tabără.

În tabără am avut onoarea să o cunosc pe doamna Miruna Runcan, poate cea mai bună scriitoare din România, dar și mulți alți profesori ai universității, regizorul Sergiu Lupșe, și o persoană cu care m-am înțeles cel mai bine, Adrian Cârlugea. Este sunetist și surprinzător, este și scenarist. Am fost coleg de cameră cu doi bucureșteni și un băiat din Deva, foarte de treabă. Mă rog, eu m-am înțeles bine cu toți trei, dar am ținut legătura cu Constantin Grigorescu, unul dintre bucureșteni.

Tot în această tabără am scris scenariul de la "DUELUL", n-a fost un scurtmetraj reușit, dar a fost primul și cred că am reușit să găsesc o echipă mai bună și mai complexă pentru viitoarele scurtmetraje.

P.S.: Am uitat să vă spun că oamenii din ardeal sunt niște oameni extraordinari, deosebindu-se de ceilalți prin comportament, stilul de viată, ș.a.

Cu scenariul de la "DUELUL", am participat la un concurs. Erau 8 scenarii în concurs, iar primele două urmau să fie filmate în cadrul tabării. GHINION! Am ieșit pe locul al treilea. Totuși, m-am bucurat fiindcă am făcut parte din echipa filmului "VOIAJ 1.8", unde am fost sunetist. Am zis să încerc ceva nou, lucrând împreună cu Adi. Este un om cu care se poate lucra în echipă fără nicio problemă.

Eu la filmări la "VOIAJ 1.8"

Am reușit să terminăm filmările, însă n-a ieșit cine știe ce film. Normal, era primul scurtmetraj al unei colege din tabără. Dar, consider că a fost o experiență de neuitat pe care aș vrea să o repet vara viitoare.

Țin să le mulțumesc pentru indicațiile adresate, pentru munca depusă, pentru că m-au învățat "CUM SE FACE UN FILM", următoarelor persoane: SERGIU, ADRIAN, ANA, DANIEL, COSMIN, vă mulțumesc din suflet!!!