O conversație infailibilă!

    E trecut de orele 20:00, iar seara s-a lăsat peste București ca o mantie neagră ce a îmbrăcat cerul. În cabinetul stomatologului Petrescu stateau două doamne cot la cot.

    Erau două doamne din diferite generații: prima era în floarea vârstei, iar a doua trecuse prin acul vieții. Doamna imberbă avea undeva pe la 30 de ani, în timp ce cealaltă doamnă trecuse de 65 de ani. Tânăra doamna se numea doamna Mihaela, iar cea în vârstă se numea Angela.

    Fără a se cunoaște, doamna Mihaela pornește o discuție cu bătrânica:

Mihaela: - Sărut mâna! Dar ce faceți dumneavoastră aici la cabinet , la această ora târzie?

D. Angela: - Bună seara! Uite mă doare o măsea. De altfel, în fiecare seară vin aici să vadă domnul Petrescu ce am. Chiar nu mai pot să trăiesc așa.

Mihaela: - Vă înțeleg, vă înțeleg! Asta este...ce să și facem.

D. Angela: - Aici mă simt cel mai bine după fiecare zi trecută din viață. Să știi că domnul Petrescu chiar își face treaba de stomatolog. Știți, eu m-am ocupat toată viața mea să fac oameni fericiți și să râdă.

Mihaela: - Cum așa? Chiar nu înțeleg la ce vă referiți! Puteți să faceți dumneavoastră așa ceva?

D. Angela: - Hmm...dumneavoastră aveți o familie?

Mihaela: - Da. Am una și sunt foarte fericită fiindcă am reușit să-mi clădesc una, cum s-ar zice, alături de un soț iubitor.

D. Angela: - Copii aveți? Adică vă plac copiii?...

Mihaela: - Da, am doi copii: un băiețel de șase anișori și o fetiță care împlinește luna aceasta doi anișori.

D. Angela: - Să vă trăiască!

Mihaela: - Vă mulțumesc! Cred că nu știu ce m-aș face fără ei. N-aș putea trăi fără ei doi.

D. Angela: - Vă înțeleg perfect! Și eu am doi băieți căsătoriți, însă tot simt nevoia să-i mai am încă o data la sânul meu.

Mihaela: - Așa este. Fără copii n-am putea trăi și mă gândesc cu tristețe la vârsta când vor trebui să plece de lângă mine.

D. Angela: - Nu trebuie să vă gândiți la acest lucru. Gândiți-vă cât de mult îi iubiți și trăiți-vă fiecare clipă alături de copiii dumneavoastră ca și când ar fi ultima.

Mihaela: - Vă mulțumesc pentru sfat! Sunteți o bătrânică foarte drăguță. Vă iubesc!

D. Angela: - Ați văzut dacă am stat 10-15 minute de vorba că v-am făcut fericită.

Mihaela: - Nu pot să cred. Ohh, dar vai...nu se poate, nici nu mi-am dat seama. Chiar vă pricepeți să înveseliți oamenii.

D. Angela: - Vă mulțumesc pentru complimente. Eu trebuie să intru la domnul Petrescu.

Mihaela: - Vă mulțumesc încă o dată că m-ați făcut atât de fericită gândindu-mă la copiii mei. Vă doresc baftă.

D. Angela: - Bună seară! Sper să ne revedem, mi-a făcut deosebită plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră.

Mihaela: - Doamne cât de fericită m-ați făcut....Vă aștept să ieșiți.

D. Angela: - Bine...ne vedem în câteva minute!