Pe cine te bazezi?

    Am fost astăzi prin oraș și am observat bucuria copiilor ce se jucau în centrul orașului. Sunt mici, fericiți, inocenți, plângăcioși, buni, răi, dar cred că asta înseamnă copilăria. Când am fost de vârsta lor, țin minte că făceam numai prostii, eram foarte rău cu ceilalți copii din preajma mea. În timp m-am schimbat și am realizat că nu trebuie să judeci pe cineva, indiferent de ce alegeri face acea persoană, cu atât mai mult dacă îți este prieten. Este greșeala lui/ei, iar noi nu trebuie să ne băgăm în viața altora. Cu siguranța, noi putem da sfaturi, sfaturi ce pot schimba decizia persoanei. Dacă nu, e mai bine să nu ne băgăm și să o lăsăm să-și rezolve singură problema.

    Revenind la copilărie, astăzi mi-au atras privirea un băiețel și o fetiță. Se jucau împreună și mi-am adus aminte de momentele mele din copilărie petrecute alături de sora mea. Știți ce era culmea, faptul că cei doi nu erau frați , deși semănau întru totul. I-am urmărit cu mare atenție, retrăgându-mă pe o bancă. Mă gândeam la mine, la copilăria pe care am avut-o, una fericită alături de părinții și sora mea. Privindu-i pe cei doi, nu m-am putut abține să nu intru în vorbă cu ei. M-am apropiat de ei și fetița m-a întrebat dacă doresc să mă joc cu ei. I-am răspuns că vreau, dar mai întâi să facem cunoștință. M-am prezentat primul, după care s-au prezentat și ei. Am auzit două prenume foarte frumoase: Ana și Tudor. Jucându-mă cu mingea împreună cu Ana și Tudor mi-am adus aminte de copilărie. Am avut un sentiment oarecum trist, fiindcă am depășit această perioadă a vieții, dar pe altă parte frumos, amintindu-mi cu melancolie de mine în primii mei ani de viață. La final copiii au plecat fiecare cu mama sa, luându-mi la revedere de la ei. Frumos din partea celor doi a fost faptul că aceștia și-au luat la revedere de la mine simultan, spunându-mi: La revedere, Dragoș! Sper să ne mai vedem.

    A fost foarte frumos momentul cu cei doi copii de astăzi, încât mi-au dat lacrimile după plecarea acestora. Poate chiar astăzi am realizat că cea mai frumoasă perioadă din viața noastră este copilăria. Atunci descoperim lumea, și începem să ne descoperim pe noi, înșine.

   Am simțit că trebuie să vă împărtășesc această întâmplare de astăzi. Sper să priviți situația cu aceeași ochii. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să ne bazăm numai pe părinți, sora sau fratele nostru. :)

   Las și eu asta aici :)