Vasile Ispingescu
Acțiunea se desfășoară, undeva în anii 1920-1930, în București la cârciuma lui nea Coniță, un bine cunoscut boier al acelor vremuri.
La prima masă, stau doi prieteni ce s-au cunoscut în copilărie, cei doi ajungând apoi şi colegi de muncă. Aceștia joacă table și beau de fericire, fiindcă reușiseră o lucrare minunată la locul de muncă. Cel mai în vârstă se numea Vasile Ispingescu, iar celălalt se numea Nae Popescu. (cei doi erau tâmplari)
ACTUL I
Acțiunea începe cu melodia "Sunt vagabontul vieții mele"- Gheorghe Dinică, strofa "la cârciuma din cartier, unde se cântă si se bea...".
Vasile Ispingescu , Nae Popescu: - ...la cârciuma din cartier, unde se cântă și se bea, vreau astă-seară să petrec cu amintiri din viața mea.
Vasile Ispingescu: - Să petrecem, să petrecem, dar să nu uităm și amintirile mai urâte din viața noastră, Nae!
Nae Popescu: - Adevărat grăiești, nea Ispingescule! Parcă ieri nu aveam niciun ban în buzunare, iar acum, după prima noastră lucrare reușită, ne simțim ca într-un vis al unei nopți de vară, poate chiar la cea mai frumoasă cârciumă din București.
Vasile Ispingescu: - Așa este, Nae! Hai să mai comandăm o baterie de vin. Te bagi?
Nae Popescu: - Cum dracu să nu mă bag? În noaptea asta vreau să mă bucur alături de matale, fiindcă am reușit o lucrare de nota zece. Să mă bucur cu ficatul făcut praf de băutură.
Vasile Ispingescu: - Of, of, of, Nae !... nea Coniță, mai adu tu, te rog încă o baterie de vin...(zise cu zâmbetul pe buze, beat de fericire).
Nea Coniță: -Imediat, Ispingescule! Te trec la datorie?
Vasile Ispingescu: -Cum să mă treci, măi? De data asta, nu!
Eu și cu tovarășul meu avem azi mult cașcaval. Am câştigat mulţi bani din prima noastră lucrare.
Nea Coniță: - Bine, bine!
Nae Popescu: - Nea Vasile, nu mai continuăm și noi partida asta de table?
Vasile Ispingescu: - Cum să nu o continuăm? O continuăm... desigur (trec câteva secunde). Da cât e scorul?
Nae Popescu: - Cred că-i 2-1 pentru mata. (cei doi aranjează piesele)
Vasile Ispingescu: - Daaa! Păi atunci ia să vedem noi! Pac...
(în acel moment zarurile arată 6-6, iar Ispingescu începe să fredoneze: "nu mor caii când vor câinii, nici câinii când vor stăpânii" ; în timp ce cântă, acesta și mută)
(În momentul în care Vasile Ispingescu a dat 6-6, Nae sparge un pahar de pe masă spunând)
N.P: - Bă, nea Vasile, cât noroc să ai, bre??
(speriat și oarecum trezit la realitate de aruncarea paharului de către Nae Popescu, V.I. spune)
V.I: - Îuuu....aoleu! Ce făcuși, Nae? Potolește-te că ne dă afară nea Coniță și o să mai bem noi pe dracu. Ce naiba?... fiecare cu norocul lui. Dacă n-ai noroc la zar, ai la femei. Plus că noi am venit aici să ne distrăm, să ne îmbătăm de fericire, nu să facem circ.
(văzând ca Nae a spart un pahar, nea Coniță se îndreaptă către masa celor doi)
N.C: - Păi se poate, nea Vasile?! Spune-i prietenului matale să se astâmpăre, că altfel vă dau afară. Păi ce mama mă-sii??
V.I: -Gata, nea Coniță!Îl astâmpăr eu...scuză-ne pentru incidentul neplăcut, n-o să se mai întâmple.
N.C: - Așa să fie, nea Vasile!Căci eu te credeam om de onoare pe mata.
V.I: - Așa și este, nea Coniță! Încă o dată mii de scuze.
(Cât timp nea Coniță strângea cioburile de pe jos, cei doi așteaptă să plece, uitându-se ochi în ochi, Ispingescu fiind negru la față, supărat pe Nae)
V.I: - Păi bine mă, Nae! Băui eu și te îmbătași tu? Ai norocul că este poate cea mai fericită zi din viața mea.
N.P: - Aaa... de parcă a mea nu e, coane Vasile. Scuză-mă! Mi-am ieșit din fire. Ce să fac acu'?
V.I: - Hai lasă...mai avem de-un pahar de vin.
N.P: - Nea Coniță, iartă-mă, te rog frumos mai adu-ne și noua încă o baterie. Pe asta io o plătesc, coane Ispingescu.
V.I: - Bine, Nae!
(În tot acest timp, la o altă masă se așezaseră încă o doamnă cu un domn, pe nume Ion Sorescu ce-l cunoștea pe Vasile Ispingescu dintr-o pură întâmplare, petrecută într-o vizită la niște prieteni de familie comuni. Doamna de lângă dânsul era chiar soţia sa pe nume Danela Sorescu.)
(Vasile Ispingescu se uită din întâmplare la masa de alături)
V.I: - Nelule, tu ești mă?
Ion Sorescu: - Aoleu, domnul Ispingescu!? Să nu vă recunosc. Ce mai faceți?
V.I: - Eu? Uite bine, tocmai ce-am ieșit de la muncă si venisem aci la nea Coniță cu tovarășul meu să închinăm și noi un păhărel de vin.
I.S: - Domn Ispingescu, să ți-o prezint pe soția mea.
Danela Sorescu: - Danela Sorescu. Îmi pare bine!
V.I: - Ooo... sărut-mâinile, doamnă! (îi sărută mâna dreaptă)
Dar n-a fost și dumneaei atunci când ne-am întâlnit la familia Herdelea?
I.S: - Ba da! Ba da!
V.I: - Scuzați, doamnă! Îmi pare nespus de rău că nu v-am recunoscut de prima dată.
(În tot acest timp, Nae Popescu a stat cu ochii la discuția dânșilor, așteptând ca Vasile Ispingescu să-l prezinte doamnei și domnului Sorescu)
V.I: - Deci după cum vă spuneam, am venit să închin aici la cârciuma lui nea Coniță un pahar de vin împreună cu colegul meu de muncă, Nae Popescu.
N.P: - Să trăiți! Sărut-mâinile, doamnă! (îi sărută mâna dreaptă doamnei)
I.S: - Să trăiți! Stimă!
D.S: - Bună seara!
V.I: - N-ar fi mai bine să unim aceste două mese să ne așezăm împreună la masă?
I.S: - Da, cum să nu? Se poate domnu' Ispingescu?
(Cei patru așază cele două mese una lângă alta)
V.I: - Nea Coniță, fii amabil şi adu-ne încă două baterii de vin și o sticlă de apă pentru doamna! Te rog! (spune Ispingescu fiind foarte fericit, îmbujorat de la atâta vin)
N.C: - Acu viu, nea Ispingescu!
(Nea Coniță venind cu băuturie la masă )
I.S: - Și spune-mi, domnule Ispingescu, ce mai lucrați?
V.I: - Uite, sunt tâmplar, aci pe Siretului, la tâmplăria lui, lui... zi- mi că-mi scapă, Nae.
N.P: - La domnul Iosif!
V.I: - Așa, da!
I.S: - Aaa...păi înseamnă că e bine, nu?
V.I: - E bine, e bine! Noi chiar astăzi am terminat prima noastră lucrare și pot să spun că a ieșit perfectă. De aceea ne vedeți astă- seară aici. Am venit să sărbătorim.
FAMILIA SORESCU: - Felicitări!
N.P ȘI V.I.: - Mulțumim!
V.I: - Eeee...n-a fost cine știe ce.
(Trecând și discutând câteva minute bune, apare la cârciumă un jandarm care controla acea zonă noaptea)
JANDARMUL: - Sărut-mâna! Să trăiți, domnilor!
I.S,N.P,V.I: - Să trăiți!
D.S: - Bună seara! Bună seara!
JANDARMUL: - Dar ce căutați voi aici, în cârciumă la ora două noaptea?
N.C: - Sunt rudele mele, șefule!
JANDARMUL: - Aaa, da? Păi atunci ia veniți voi cu mine fără să puneți o întrebare la secție. Ați înțeles?
(Cei cinci, fără să pună vreo întrebare de frică,se supun jandarmului și merg la secție cu dânsul. Numai că Vasile Ispingescu, plecând ultimul din cârciumă, se întoarce pe furiș și ia sticla de vin cu el)
V.I: - Pe oriunde oți merge,să nu uitați niciodată ceea ce vă face fericit. (acesta pune sticla de vin lângă capul său, zâmbind)
(Ajungând la secția de poliție):
JANDARMUL: - Luați loc, vă rog!
(Cei cinci iau loc pe unde apucă)
V.I: - Pot să știu și eu, pe ce motiv ne-ați adus la secție? Ne-ați stricat tot cheful de petrecere.
JANDARMUL: - Chiar nu știu de ce mă întrebați aceasta. Păi cum, la ora aceea se stă in cârciumă, domnule?
V.I: - Ispingescu, vă rog!
JANDARMUL: - Domnule Ispingescu!
N.C: - Dar v-am spus și la cârciumă că sunt rudele mele.
JANDARMUL: - Sunt rudele dumneavoastră, spuneți? Atunci arătați-mi un act ce poate demonstra acest lucru.
V.I: - Păi cum s-avem, domne, dacă ne-ai luat de la cârcium?!.
Ce, la cârciumă îmi iau actele după mine să vadă nea Coniță
dacă-s major. Ce? Nu se vede după barbă?
JANDARMUL: - Deci n-aveți?
V.I: - Nu, n-avem!
JANDARMUL: - Păi atunci, mă tem că noaptea asta va trebui să dormiți aici.
N.C: - De ce, domne? De ce nu ne crezi pe cuvânt?
JANDARMUL: - Nu vă cred și gata! Dar, totuși, mai aveți o șansă. Demonstrați-mi că sunteți rude prin "micile" legături între nume.
V.I: - Păi, să vă explic! Nae Popescu este vărul meu primar, știu că este cu mult mai mic decât mine, dar așa l-a făcut mătușa mea la o vârstă mai fragedă. Nea Coniță este un văr de gradul al treilea, dar, cu toate acestea, suntem foarte apropiați, iar doamna este sora mea, fostă Danela Ispingescu, actuală Danela Sorescu. Într-un final, domnul este cumnatul meu, Ion Sorescu.
JANDARMUL: - Frumoasă explicație, dar pe mine nu mă duceți de cap. Gică!!!
GICĂ: - Da, domnu' șef!
JANDARMUL: - Vino încoace. Bagă-i pe domnii și pe doamna la beci în astă-noapte.
(Gică era sub comanda jandarmului principal. Era un pârlit de jandarm, acesta ajungând în această funcție doar pentru că-l cunoștea pe șeful cel mare. Înainte vindea mici de zilele orașului în Piața Universității, în centrul vechi al capitalei, câteodată chiar în fața Facultății de Matematică, unde vindea foarte mulți mici studenților și câștiga foarte bine.)
(Fără nici măcar un comentariu, cei cinci au intrat toți într-o celulă DOI pe DOI. La un moment dat, Ispingescu scoate de sub cojoc, sticla de vin.)
V.I: - Păi, ce mama dreacu! Că tot m-a băgat la pârnaie nehalitul și perversul ăla de jandarm, am și eu măcar dreptul de a bea un pahar de vin, zic.
D.S,I.S,N.P,N.C: - Oooo, nea Ispingescule! Ce bine că v-ați gândit să luați băutura cu matale. Haideți! Ne dați și nouă?
V.I: - Hai că vă dau, sunteți ca frații mei, nu?
D.S,I.S,N.P,N.C: - Păi cum să nu fim, coane Vasile?
(Cei cinci sunt treziți de jandarm dis-de-dimineață)
JANDARMUL: - Scularea...alo, scularea! (în acest timp cei cinci încep să se trezească)
V.I: - Ce e, bre? Dacă ne-ai luat cu tine, asta nu înseamnă că
n-avem și noi dreptul să dormim nițel.
JANDARMUL: - Păi, nea Ispingescule, ați dormit șapte ore. Vi se pare puțin?
N.P: - Da. Un om normal doarme cel puțin o oră în plus.
(spunând aceste cuvinte, îşi dă seama că este ameţit încă, că mahmureala n-o să treacă prea curând.)
JANDARMUL: - Păi da! Un om normal care dormea la el acasă. Dar tu nu te uiți unde ai dormit? Ești la pușcărie...(trec câteva secunde) Hai, sunteți liberi!
I.S: - Păi, cum așa?
JANDARMUL: - Așa, pur și simplu. Duceți-vă la casele voastre.
N.C: - Hai coane Vasile, să-ți dau o țuică să te dregi.
V.I: - Eu? Eu să beau țuică, nea Coniță? Io mă dreg mereu, dacă beau după o beție cruntă un păhărel de vinișor. Dar nu vreau din acela roșu. Vreau să beau un vin alb, te rog!
N.C: - Desigur, coane Vasile! Hai la cârciumă să-ți dau.
JANDARMUL: - Se spune bună dimineața sau, mai frumos, să trăiți!!!
N.C: - Să trăiești, bre!
N.P: - Neața!
SOȚII SORESCU: - Bună dimineața! Bună dimineața!
(Iar Vasile Ispingescu plecând ultimul )
V.I: - Hai te dreacu de prăpădit! (Jandarmul se uită urât la Ispingescu)
(Revenind la cârciuma lui nea Coniță)
N.P: - Of, of, of, nea Ispingescule, începusem o seară frumoasă de vineri și uite că am terminat-o la bulău.
V.I: - Dee, Nae! Ce să facem acum? Asta este...(trec câteva momente) Nea Coniță, ai și mata ceva de haleală?
N.C: - Nu am, bre, că n-am apucat să fac mai nimic, că ne-a luat imbecilul ăla de jandarm.
I.S: - Pe mine și pe soția mea vă rugăm să ne scuzați. Avem copilul acasă în grija unei imbecile care mai avea foarte puțin până să dea foc casei. Să trăiți, domnilor! (Cei patru își strâng mâna.)
N.P,N.C,V.I: - Sărut-mâinile, doamnă! (De data aceasta nu-i mai sărută mâna niciunul dintre ei.)
D.S: - Bună ziua, domnilor! (Ceasul era în jurul prânzului.)
(După încă trei ore de băut, Vasile Ispingescu și Nae Popescu se gândesc să se ducă și ei la casele lor.)
N.P: - Nea Coniță, ne faci și nouă plata, te rog?
V.I: - Ce plată, bre? Că ieri seară am plătit toate sticlele de vin.
N.P: - Păi nu, nea Vasile. Eu îl rugam să ne facă plata pe consumația de astăzi. Că doar mai beurăm ceva.
V.I: - Aaa...păi, spune și tu așa.
N.C: - Bine, bre. O secundă, te rog!
(Cei doi așteaptă la masă nota de plată. Pe fundal se aude melodia "Fir-ar mama ei de viață"- Jean Constantin-refrenul)
N.C: - Poftiți, domnilor!
V.I: - Păi cum, bre? Noi băurăm în aceste trei ore și jumătate cinci sticle de vin?
N.P: - Taci, nea Ispingescule, că nea Coniță tăie acolo pă plată doar 5 sticle de vin, când colo noi beurăm șapte.
V.I: - Păi și eu ce ziceam? De ce sunt pe plată doar cinci baterii de vin, când noi am băut șapte?
N.C: - Lasă, nea Vasile. Două au fost din partea casei. Și așa mi-ați consumat tot vinul. Nu mai am decât un litru de vin alb.
V.I: - Dă-mi-l mie că-l iau io și pe ultimul. Să am ce bea acasă.
N.C: - Poftim!
(Acesta ia și ultima sticlă de vin și îi plătește lui nea Coniță.)
N.P: - Nea Ispingescu! Haide, dom ne acasă, că mai stăm puțin și ne prinde iar noaptea aci.
V.I: - Păi și dacă ne prinde, ce-i? Ia, că m-am supărat. Nea Coniță, ia adu mata tablele încoace. Nae, treci să jucăm!
N.P: - Nu viu, domn Ispingescu!
V.I: - Bine, atunci te duci direct acasă și te bagi la somn. Io mai rămân nițel aici să mai vorbesc câte ceva cu nea Coniță.
(În acest timp, Nae pleacă, iar nea Coniță aduce tablele la masa lui Vasile Ispingescu.)
V.I: - Nea Coniță, ziseși că nu mai avem vin deloc?
N.C: - De, bre! Vrei să mă duc să cumpăr?
V.I: - Păi, da. Tablele nu merg niciodată fără un pahar de vin. Dar stai că viu și eu cu mata, ca nu știi ce vin îmi place mie.
N.C: - Bine, nea Vasile! Haide...
(Se întorc de la magazin.Cei doi, ajungând la cârciumă, se pun la masă să bea, iar pe fundal se aude melodia lui Gică Petrescu: UITE AȘA AȘ VREA SĂ MOR-refrenul.)
V.I: - Uite așa aș vrea să mor... (arătându-i sticla de vin lui nea Coniță)
N.C: - Cu paharul lângă mine, cu cobzarul lângă mine!
(arătându-i paharul cu vin lui Ispingescu)
N.C,V.I: - Uite așa aș vrea să mor! Să tragem o beție, beau,beau,beau, de pomină să fie, beau,beau,beau, și dupe o săptămână, să mor cu stîcla-n mână. (Acum muzica se aude încet pentru a avea o atmosferă îmbietoare.)
V.I: - Bre, hai să ne apucăm să bem, că văd că prostul acela de Nae mă lasă la greu.
N.C: - Ai văzut, nea Vasile? Eu niciodată n-o să te las pe matale la greu. Ai înțeles?
V.I: - Am înțeles, nea Coniță! Mânca-ți-aș sufletul tău! (îl pupă pe ambii obrăjiori și pe frunte)
N.C: - Așa... bre, stai! Nu începem și noi partida asta de table, că tot am adus băutura?
V.I: - Începem, începem.
(Cei doi așază piesele, iar nea Ispingescu aruncă primul cu zarurile, fiind lăsat de nea Coniță.)
N.C: - Poftim, nea Vasile! Aruncă tu primul cu zarurile.
V.I: - Oh, dar mulțumesc, nea Coniță. Ia să vedem: Pac!
(Zarurile arată 6-6. În acel moment nea Coniță aruncă cu paharul de pe masă.)
V.I: - Și pe mata te apucă, bre?
N.C: - Păi da, bre! Cât noroc să ai?
V.I: - Las că ai la femei dacă n-ai la zar.
N.C: - Desigur, bre. Așa i-ai zis și lui Nae, săracu. Nici nu e căsătorit. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine, am avut câteva femei bune la viața mea.
V.I: - Păi vezi, nea Coniță!
(Trecând orele, se făcuse deja seară, iar nea Coniță cu Vasile Ispingescu băuseră toate sticlele de vin. Spre sfârșitul orelor douăzeci apare la cârciumă și Nae Popescu.)
V.I: - Ooo, dar pe cine avem noi aici? Ce faci, Năică? M-ai lăsat azi-dimineață singur la masă, însă am avut norocul să-l am pe nea Coniță lângă mine să-mi țină de urât.
N.P: - Să trăiți! Iartă-mă, nea Vasile! Am apucat și eu să dorm...
(Acesta este întrerupt de Vasile Ispingescu)
V.I: - Vasile? Vasile să-i zici lui mă-ta! Ai înțeles? Eu sunt domnul Ispingescu pentru tine, ciocoflendere!!!
N.P: - Văd că n-am cu cine vorbi! Să trăiești, nea Coniță! (Se așază lângă cei doi, nebăgându-l în samă pe Vasile Ispingescu.)
N.C: - Să trăiești, Nae! Nu mai pot! Am înnebunit cât timp am stat aici cu bețivul ăsta notoriu.
(Se făcuse orologiu două noaptea, însă era sfârșitul săptămânii, iar jandarmul nu mai umbla prin cârciumi noaptea. Nae, nea Coniță și Ispingescu erau toți rangă cu ficatul întins la podea.)
N.P: - Of, nea Vasile și când te gândești că mâine ne ducem la muncă.
V.I: - Cum mâine, Nae? Poimâine. Ce mama dracului? De sâmbătă până luni îs două zile, Nae!
N.P: - Nea Vasile astăzi e duminică. I trecut de miezul nopții, ceasul arată două și un sfert.
V.I: - Aaaa...da? Nea Coniță mai adu o sticlă de vin. (Spunând aceasta, nea Vasile și Nae adorm pe masa din cârciumă.)
N.C: - Ia uite și la bețivii ăștia doi. Ce să fac? Îi las aici până mâne dimineață.
(Iar scena se termină cu plecarea lui nea Coniță de la cârciumă spre casa sa, lăsându-i pe cei doi bețivi dormind pe mese.)
(Dimineață, Vasile Ispingescu se trezește cuprins de mahmureală lângă Nae Popescu)
V.I: - Eee, vedeți! Niciodată să nu aveți încredere în prieteni. Ați văzut cum m-a lăsat nea Coniță aici singur lângă neprofesionistul ăsta de Nae? Așa că vă spun: să fiți cu minte, nu cuminți!
ACTUL II
(Nae Popescu și Vasile Ispingescu erau la locul de muncă. Cei doi lucrau din răsputeri să obțină bani să poată să meargă în weekend-ul viitor la cârciuma lui nea Coniță.)
Luni:
(Cei doi lucrau în liniște, când deodată...)
Vasile Ispingescu: - Nae, nu mai pot! Am obosit și vreau să mă odihnesc.
Nae Popescu: - Nea Vasile?! Păi se poate? Ați lucrat doar o jumătate de oră.
V.I: - Știu, Nae! Dar parcă aș bea ceva. Un păhărel mic de vin.
N.P: - Of, nea Vasile! Ia de aici și treci la muncă. (Nae îi dă un pahar de vin lui Vasile Ispingescu.)
V.I: - Eee...păi vezi! Așa mai merge. Auzi, dar când ne dă și nouă boul ăla de Iosif prima leafă?
N.P: - Nu știu, nea Vasile! Cred că la sfârșitul acestei săptămâni.
V.I: - Mda... așa n-am mai lua pe datorie de la nea Coniță.
N.P: - Da, știu.
(După cele vorbite cei doi trec din nou la muncă. După câteva ceasuri apare la tâmplărie și șeful la bani, domnu' Iosif.)
IOSIF: - Ce face băieții? Să nu vă prind că stați că vă dau afară de urgență. Și așa am auzit că weekend-ul trecut v-ați cam dat în cap cu băutura. Nu-i așa, nea Vasile?
(Nea Vasile se uită urât la Iosif și îi spune)
V.I: - Și ce vrei acum, bre? Ne dai afară că am chefuit și noi nițel?
IOSIF: - Nu, coane! Doar o să vă scad din salariu, că așa nu se mai poate cu voi. În tâmplăria mea nu s-a mai pomenit să am doi tâmplari și neprofesioniști, și bețivi pe deasupra.
N.P: - GATA! Nu mai pot! Du-te-n morții și răniții mă-tii! Ce dreacu ne faci pe aici bețivi, neprofesioniști? Știi ce... tu,că nu pot să-ți spun dumneata, ești un gunoi, un împuțit, iar eu îmi bag picioarele în tâmplăria ta. (Nae îi dă lui Iosif cartea de muncă si se duce să se dezbrace de hainele de muncă. După ce vine, îi aruncă hainele fix în nas.)
(Vasile Ispingescu rămâne înmărmurit de reacția lui Nae, dar, la rândul său, își dă demisia.)
V.I: - Și eu îmi bag picioarele și plec. Te dreacu!
(Cei doi se îndreaptă spre cârciuma lui nea Coniță.)
V.I: - Nea Coniță, dă și matale un pahar de vin!
N.C: - Dar ce ai pățit, coane Ispingescule?
V.I: - Pe dreacu, aia am pățit. Am rămas șomer într-o secundă.
N.C: - Păi cum așa?
V.I: - Îi explici tu Nae? Că io nu mai pot. (în acel moment Vasile dă peste cap paharul de vin)
N.P: - Păi ne-am certat cu șeful nostru Iosif și așa, din ceartă, am ajuns șomeri.
N.C: - Îmi pare rău de voi! Tot ce pot face să vă alin durerea este să vă dau încă câte un pahar de vin.
V.I: - Să ne aduci, te rog!
N.C: - Imediat, nea Vasile!
(Și uite așa trecu timpul și cei doi iar au rămas până seara la cârciumă, continuând să vină de fiecare dată. În viitor cei doi se vor apuca de ciordeală să mai câștige și ei o pâine și să mai bea la cârciuma lui nea Coniță. )
SFÂRȘIT